Mulțumire, Fericire.
1. De mic copil am fost crescut, așa cum eu am vrut,
Și nimeni nu mi-a zis de la-nceput,
Că sunt greșit cu ceea ce am făcut,
Am fost sărac, sărac lipit, sărac lihnit,
Și de o lume-ntreagă părăsit.
Eu n-am avut părinți sau casă,
Și n-am avut un loc unde să mă așez la masă,
Am fost orfan, orfan al nimănui,
Și ca să fac un ban, a trebuit să fur un cui,
O stradă-ntreagă era casa mea,
Și tot ce-am învățat în viață a fost pe calea cea mai grea.
Și stau să mă întreb în mine,
Chiar dacă ceea ce zic nu-i tocmai bine.
Dar am văzut un om bogat așa nemulțumit,
Și-n mintea mea eu m-am gândit,
Cum poate fi așa scârnomosit,
În loc să fie fericit,
Cu ceea ce până acum a dobândit.
Refren:
Și nu știu dacă-n lume există mulțumire,
Și nici nu știu dacă-n tot ce se întâmplă există fericire,
Dar un lucru știu și-acela este sigur,
Că de mulțumire va avea parte doar cel cinstit
Și de fericire doar cel ce n-a furat când a muncit.
2. Și-n timp ce mulți bogați se lăfăiau în paturi moi,
Plângându-se că nici acelea nu sunt noi,
Eu am dormit în șanț cu capu’ pe un bolovan,
Și toți care treceau și mă vedeau, ziceau că sunt golan.
Și am tăcut, n-am zis nimic și-am înghițit,
Dar înăuntrul meu eu am rămas mâhnit,
Și mai ales în ziua-n care-am întâlnit,
Pe cei pe care i-am cinstit, dar m-au batjocorit,
Și-atunci eu m-am retras umil și abătut,
Și am plâns o zi întreagă până ce n-am mai putut.
Dar nici măcar un simplu om nu m-a ajutat,
Ci de la mic la mare cu degetul m-au arătat,
De parcă era vina mea,
Că am ales o viață așa de grea.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea a unui om sărac și orfan, care se simte nedreptățit de soartă. El observă nemulțumirea oamenilor bogați și se întreabă dacă există cu adevărat mulțumire și fericire în lume, concluzionând că acestea sunt rezervate doar celor cinstiți.