Bodolan David – Dorința Mea

Dorința mea.
1. Uită-te în jurul tău și spune-mi tot ce vezi,
Că eu și așa am întâlnit destule dovezi,
Și-am văzut (da, am văzut) cu ochii mei cum s-au pierdut,
Atâtea fapte ce-au creat un trecut,
Dar acum s-au pierdut și-au dispărut,
Și tot ce-a fost mai bun noi am lăsat în urmă,
Și l-am trecut ca peste-o umbră.
În viață nu ne-am ajutat,
Onoarea-n urmă am lăsat,
Și pe eroi cei mai mari noi i-am uitat,
Dar am înaintat, și-am tot înaintat până când ne-am izbit de zid,
Și n-ar fi fost așa de rău dacă am fi avut un ghid.
Și partea cea mai rea e că nu vedem,
Înaintăm și-naintăm pe unde vrem,
Dar va fi târziu să ne-ndreptăm pe calea bună,
Și vom ști atunci că am trăit doar o minciună.
Refren:
Dar nu, nu! Nu aceasta e dorința mea,
Ci ca aceluia ce-a spus cândva:
„Haide omule de te ridică,
Uită un moment de frică,
Fiindcă nu-ți port nici un pic de pică.”
Haide nu mai fi așa de trist,
Ridică-te și fă-te optimist,
Încearcă chiar să faci ceva,
Chiar dacă lumea e-mpotriva ta.
2. Căci în lumea-aceasta fără de dreptate,
Omu’ nu încearcă ca să facă nici ce poate,
Trage-un fum, mai lenevește,
Da din mâini dar nu muncește,
Și atunci îi spun să nu se-aștepte la nimic,
Să mă asculte și să ia aminte la ce zic.
Căci se pare că în lumea asta mare,
Toată lumea e lipsită de onoare,
Nu mai știe ce vorbește,
Nu mai știe ce gândește,
Și tot ce le pasă, e să aibă casă,
O mâncare și o masă.
(Refren).
3. Dar tu (tu) ridică-te și fă ceva,
Știi că nu mai poți trăi așa,
Ridică-te și nu te da bătut,
Căci lumea-aceasta nu te vrea și nu te-a vrut.
Și mai presus de toate,
Încearcă ca să faci dreptate,
Chiar dacă nu se poate.
Refren:
Și-atunci da, (da) aceasta e dorința mea,
Ci ca aceluia ce-a spus cândva:
„Haide omule de te ridică,
Uită un moment de frică,
Fiindcă nu-ți port nici un pic de pică.”
Haide nu mai fi așa de trist,
Ridică-te și fă-te optimist,
Încearcă chiar să faci ceva,
Chiar dacă lumea e-mpotriva ta.