Refren:
Atâtea fete adevărate am cunoscut
Dar tu le-ai întrecut pe toate
Nu știu cum o faci, cum m’atragi
Cum mă lași fără glas.
x2
Ești frumoasă, știi prea bine că e așa
Că doar nu degeaba toți vor să fie-n preajma ta
Vrei să pari naivă, emotivă, nu e rău
Că nimeni nu-și dă seama ce se ascunde-n capul tău
Ești exact cum trebuie să fii, așa cum îți convine
Ai stilul tău de-a amăgii, numai dintr-o privire
Și lumea privește, mișcă-te!
Că temperatura crește repede
Deviază insistent până și fetele
Doar că ai sânge bun, tu arată-le
Ești unicat, un cutremur viu
Hai zi-mi odată ce trebuie să fac
Să te am, să știu…
Refren:
Atâtea fete adevărate am cunoscut
Dar tu le-ai întrecut pe toate
Nu știu cum o faci, cum m’atragi
Cum mă lași fără glas.
x2
E aglomerat, hai arată-te
Că mereu ai preferat să te aplaude
După o singură privire să te caute
Să rămână cu amintirea, să se laude
Știi că lumea vorbește, nu te agita
Fiindcă multe și-ar dori personalitatea ta
Știi cum e, ar fi și mai bine
Puteai fi și mai bună, și restul ca tine
Ochii tăi căprui, ondulați perfect
Corpul tău subțirel, îmbrăcat cochet
Și gesturile alea manierate au efect
Oricât aș vrea, nu pot să fiu așa direct
Fanteziile tale sunt clare, nu încape loc de întrebare
Dar oare din câți te vor, câți sunt în stare?
Asta e, oricum tu ai mereu ce vrei
Orice lucru ți se oferă fără nici măcar să ceri.
Refren:
Atâtea fete adevărate am cunoscut
Dar tu le-ai întrecut pe toate
Nu știu cum o faci, cum m’atragi
Cum mă lași fără glas.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă față de o femeie remarcabilă, subliniind farmecul ei unic și modul în care atrage atenția fără efort. Naratorul este fascinat de abilitățile ei de a captiva și de a obține tot ce își dorește.