Doamne, Ție-ți mulțumesc,
Mi-ai dat bucurii,
Cea mai mare bogăție
E să ai copii,
Am, Doamne, cu ce trăi,
Tu, dă-mi sănătate
Să am grijă de copii,
Să le fac de toate.
Da ăl de n-are copii
Îi plânge inima,
Geaba are bogății,
N-are cui le da,
Necăjit se tot gândește
C-ajunge bătrân
Vreo rudă să-l moștenească
Ori poate-un străin.
Ține-i, Doamne, sănătoși
Pe ai mei copii,
Viața să le fie plină
Doar de bucurii,
De visez un vis urât
Gându-i la copii,
Aștept ziua să se facă
Să-i pot auzi.
Doamne, vremea a venit
Și mi-e așa drag
Să vină ai mei copii
Cu nepoții-n prag,
Doamne, vremea a venit,
Cât am așteptat
Să fiu tată și bunic
Și-i aștept cu drag.
Refren:
Puișorii mamii,
Copilașii mei,
Oriunde mă duc
Gândul mi-e la voi!
Puișorii tatii,
Copilașii mei,
Eu cât oi trăi
Muncesc pentru voi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de Dumnezeu pentru bucuria de a avea copii. Subliniază importanța familiei și dragostea părintească, evidențiind faptul că bogăția adevărată constă în copii și nepoți.