Uzzi:
Am fost golan de mic, / nu mi-a plăcut să fac nimic, un ciorditor 100%, / bagabont de cartier. / Mama-mi spunea: „nu te mai baga”, / N-am ascultat-o niciodată, n-am făcut ce vroia ea. / Mama mea, singura persoană/ pe care-o port în suflet ca pe-o icoană. / Multe fapte-n viața mea, la-nceput chiar mă ura, / dar atunci când viața mergea prost, o ajutam. / Chiar dacă nu mă privea-n ochi a continuat să mă iubească, / pentru că mama a-nteles că nimeni nu poate să mă oprească. / G-yeah. Am jefuit. / În toată viața mea, tot ce-am făcut am jepcărit. / M-a întrebat de ce-am făcut-o, era firesc. I-am răspuns: „mami, încerc doar să trăiesc”. / Pentru că viața este dură tre’ s-ajungi cât mai sus, / dar să nu uiti de unde pleci că n-ai să știi unde vrei s-ajungi. /
Refren: Tataee x 2
Mama îmi spune mereu că sunt un șmecheras, / mama îmi tot spune că sunt doar un borfaș. / Toată lumea-mi spune să îmi bag mințile-n cap, / da’ mie-mi place banu’ și nu am ce să fac.
Caddy:
De la vârsta de cinci ani am crescut fără tata, / am avut-o lângă mine doar pe mama. / Face tot ce poate ca să-mi fie mie bine, / dar eu ca un prost, o supăr fără rost. / N-am s-o uit niciodată, pentru ceea ce a făcut, / D-aia acuma când îi greu, îi dau bani, o ajut. / Și-ar fi dorit să fiu, un mare doctoraș, / deși ea îl iubește și pe micul ei borfaș. / Așa mi-a plăcut, să curgă banu’ grup, / să am tot ce vreau și din ce în ce mai mult. /Am ajuns să fac bani pentru că am fost nevoit. / N-am fost crescut în puf, și nici n-aș fi vrut. / Așa am învățat ce-nseamnă să trăiesc, / am înțeles cum mama s-a chinuit să cresc. / Mami iartă-mă, dacă ți-a fost greu, / Dar să știi că te iubesc mai presus de Dumnezeu.
Refren: x 2.
Tataee:
Mama n-a vrut niciodată să fiu Superman, / dar nici ca eu s-ajung, șmecher de cartier. / Mi-a spus întotdeauna să am grijă de mine, / să merg la școală, să fiu băiat de treabă. / Acum stau și mă gândesc, parcă îmi apare-n față/ perioada când îmi croiam și eu un drum în viață. / Stăteam doar cu șmenarii îmi plăcea tot ce făceau, / și ca un băiat deștept, învățam să fac ce vreau. / Îmi amintesc, mama, cum lăcrimai în geam, / când ieșeam cu băieții pe stradă să fac un ban. / Și mai văd mama, ochii aceia disperați/ și mâna care tremura când după gratii eu am stat. / După atâția ani, mă uit la tine. / Ai niște fire albe, dar zâmbești ca înainte, / și cu toate, că poate nu ți-a fost prea bine, / știu c-ai vrea ca fiul meu să fie ca mine. /
Refren: x 4
Sensul versurilor
Piesa descrie relația dificilă, dar plină de iubire, dintre cântăreți și mamele lor, în contextul unei vieți grele și a alegerilor discutabile făcute în tinerețe. Este un omagiu adus sacrificiilor materne și o exprimare a regretelor pentru suferința cauzată.