De n-ar fi neicuța
Aș dormi ușor,
Ochii și gurița
Mă scoală din somn,
Dar dorul m-ajunge,
Nu mă lasă-n pace
Și noaptea pe lună plină
La neica mă mână.
De n-ar avea neica
Ochii frumușei
Nu mi-ar fi prea greu
Ca să uit de ei,
Dar când mă privește
Parcă mi-ar și spune:
„Niciodată, mândruliță,
N-ai să scapi de mine!”.
De n-ar avea neica
Vorb-așa frumoasă
N-aș ieși la el
Și-aș ședea în casă,
Dar cum îmi vorbește
Cu drag mi-l ascult,
Mă face neicuț-al meu
Să nu pot să-l uit.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și atracția irezistibilă față de persoana iubită. Vorbirea dulce și ochii frumușei ai neicuței o captivează, împiedicând-o să uite de el și să scape de farmecul său.