Inima-mi îngheață, agăț THC de dimineață,
Ochii roșii mici în ceață, mă remarci de la distanță,
Pui prafuri în balanță, buruieni mă țin în viață,
Brusc nu mai am stări de greață,
Simt aromă de dulceață,
Simt miros penal de zdreanță, frate n-are importanță,
O tratezi cu ignoranță, dragoste fără speranță, știu te simți în siguranță, singur pleci iar în vacanță,
După un gen de substanță, placa mare e încă ștanță,
Devii fantomă, cazi în comă, praf în propria vomă,
Într-o lume monocromă, fără formă, fără normă,
Pe un nor mă plimb ușor, strecor magie mie în sută,
Aștept să vii în miez de noapte, strig, da’ nimeni nu mă ascultă,
Multă e tăcerea, fierea varază, fierbe în mine,
Bag pastile, slăbesc kile, pregătit da’ nu mai vine,
Amorțit, de neclintit, clădit în vid, divid în două,
Ridic brațele amândouă, ia măsuri și fă să plouă,
Fă să plouă, c****e, să plouă cu șiroaie,
Și printre șoapte sparte,
Să te aștept în miez de noapte.
Refren:
Să vii în miez de noapte, să vii, să vii, să vii,
Să vii în miez de noapte, să vii, să vii, să vii,
Să vii în miez de noapte, să vii, să vii, să vii.
Buruiana care îți frige inima, sfar, sfar, sfar
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui individ dependent de substanțe, care se simte singur și așteaptă pe cineva în miez de noapte. Versurile exprimă un sentiment de deznădejde și disperare, accentuat de consumul de droguri și de așteptarea inutilă.