Neică, neiculiță,
Pentru ochii tăi,
Neică, neiculiță,
Bat dealuri și văi,
Ocolesc satul oftând
Și-aș vrea să te scot din gând
Că mi-e greu, neică, mi-e greu
Să duc doru-n pieptul meu.
Neică, neiculiță,
Pentru gura ta,
Neică, neiculiță,
Eu nu știu ce-aș da,
Aș ocoli și pădurea,
Chiar dacă m-ar vorbi lumea,
La margine de pădure
Poate te-oi găsi pe tine.
Neică, neiculiță,
Pentru vorba-ți dulce,
Neică, neiculiță,
Prin lume m-aș duce,
Prin lume aș colinda
Până de urmă ți-aș da,
Să te-aud un pic vorbind,
Din ochi să te văd clipind.
Neică, neiculiță,
Hai să ne-ntâlnim,
Neică, neiculiță,
De dor să vorbim,
Să-l împărțim pe jumate
Că numai unul nu poate,
Jumătate să-l iei tu
Și nu-mi rupe sufletul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru cineva drag, dorința de a se întâlni și de a împărți povara acestui sentiment. Persoana este dispusă să facă orice pentru a-și vedea și auzi iubirea.
