Ai 22, faci 23,
Deja ești una din femei.
De ceva vreme nu mai stai acasă,
Vrei să faci lei.
Nu ne mai înțelegem deloc,
N-ai loc, n-am loc,
După 2-3 scântei,
Nici nu știu cum iei foc.
Răbdare nu mai ai,
Îmi tot repeți că nu mai poți să stai,
Vrei o casă nouă,
Vrei mașină,
Nu-ți mai place prin tramvai.
Și vai, în ce c***t m-am băgat,
Oare mai rezolv ceva cu pumni și de la cap?
Știu că nu știi și tu,
Nu mai am 15 ani jumate.
Nu mai vreau doar s*x zi și noapte, nebunește pe la spate.
Printr-o parte sau prin alta,
Are grijă soarta,
Poți să pleci, mă doare-n p**ă, mâine găsesc alta.
Dar m-am schimbat, nu mai sunt de mult așa,
Trebuie să ne liniștim cumva,
Eu sunt al tău, te vreau pe veci a mea.
Hai să găsim o soluție,
Trebuie să purtăm o discuție.
O relația n-are legi cum are statul constituție.
Vrei revoluție de te porți așa urât?
Sau, să înțeleg că-ți place să-ți bag mâna-n gât?
Nu înțelegi că tu mă faci,
Să am mii de draci.
La început încercai să mă-mpaci,
Dar acum nu mai taci.
Încearcă să înțelegi,
Că nu trebuie să pleci, nu,
Doar să alegi în ce fel vrei să mergi,
Mai departe. Să ne iubim ca la-nceput,
Să auzi șoapte, sau țipete până târziu în noapte..
Te-am iubit mai mult decât îți poți închipui,
Dar acum nu știu cum te faci că nu mai știi..
Îmi arunci vorbe goale, noapte de noapte, zi de zi,
Viața noastră roz, deja s-a cam făcut gri.
O da, ce băiat, nu simți că mănânci c***t?
Dacă vreau să mergem mai departe,
Nu, m-am săturat, și mi s-a luat, ești doar tripat.
Toată ziua stai spart,
Doar filmele din capul tău, ne despart.
Nu mai vreau să împart cu tine același pat,
Știi bine, te-am iertat eu m-am sacrificat,
Și pentru cine?
E vorba de mine și de fericirea mea.
O să plec curând de tot, am să te las în lumea ta.
Mai știi când vorbeai de tac-tu? Că nu-ți convine ce face?
Că n-are grijă de mă-ta, că nu-l suporți și nu-ți place.
Că el vorbește, ea tace, de ceva vreme încoace,
Începi să te comporți ca el, și văd că-ți place.
Așa că nu-mi spune tu mie, ce e dragostea,
Că pe YouTube arăți ceva, și-n realitate alt ceva.
Ți-am cerut doar respect, și să nu mă minți deloc.
Dar viața noastră e o minciună, deci permite-mi să iau foc.
Non-stop ca la magazin îmi vinzi iluzii multe,
Câteodată am impresia că mă ții să ai ce f**e,
Așa că du-te, nu mă mai rănii, tu nu vezi că mă doare?
Când văd că tot ce îmi promiți, sunt vorbe goale..
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație aflată în declin, marcată de neînțelegeri, reproșuri și iluzii. Ambii parteneri se simt neîmpliniți și dezamăgiți, iar viitorul relației pare incert, cu unul dintre parteneri pregătit să plece.