În timp ce dormeam, mi-ai luat tot ce aveam
La cât ne iubeam, nici nu mă gândeam
Simțeam c-o să pleci într-o zi
Dar nu mă gândeam că n-ai să mai vii.
Doare
Habar n-ai tu cum doare
Beau doar apă de mare
Pun pe rană și strig.
Doare
Habar n-ai tu cum doare
Vars doar lacrimi amare
M-am săturat să plâng.
Ai plecat cu tot ce aveam,
Mi-ai luat vesta de salvare
Zi-mi ce suflet poți să ai
Să mă lași singur pe mare.
Mă uit în jur
Nimic în zare
Nu văd nicio cale de scăpare.
Doare
Habar n-ai tu cum doare
Beau doar apă de mare
Pun pe rană și strig.
Doare
Habar n-ai tu cum doare
Vars doar lacrimi amare
M-am săturat să plâng.
Știi, metafora-i metaforă, dar hai să-ți zic real
Lipsa ta mă înfioară, sunt captiv în ireal
Un veșnic coșmar, mă uit în jur și văd prin oameni
Te caut cu privirea, unora le mai și semeni.
Dar niciodată nu ești tu și nu știu unde-ai dispărut
M-am săturat să te caut, te caut de mult
Am mers și cu taxiul, am luat-o și pe jos
Asta-i ultima scrisoare, să vii înapoi, te rog frumos.
Doare
Habar n-ai tu cum doare
Beau doar apă de mare
Pun pe rană și strig.
Doare
Habar n-ai tu cum doare
Vars doar lacrimi amare
M-am săturat să plâng
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită în urma unei despărțiri. Naratorul se simte pierdut și abandonat, incapabil să găsească o cale de scăpare din suferință și imploră persoana iubită să se întoarcă.