Am trecut, n-am trecut
Pe unde noi ne-am iubit,
La fântâna părăsită
Acum iarba e-nverzită,
Roata e pe-n două spartă,
La fântână n-ai pus vadră
Și iar m-o luat un dor
Pentru tine, puișor!
Tot am stat și m-am gândit
De ce m-ai fi chinuit,
Că de puneai o vedriță
Bea apă altă mândruță
Și mai lua din dorul tău
Și nu mai sufeream eu,
De când vadra e-n fântână
Dorul la tine mă mână.
Pot să pun vedre și zece
De dor ție nu ți-o trece,
Nu-i vadra din care noi
Băurăm doru-amândoi
Și nici n-o să vreau vreodată
Ca să scoatem acea vadră
Că nu vreau altul să bea
Din vedrița mea și-a ta,
Că nu vreau altul să bea
De teamă că m-ai uita.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru o iubire trecută, legată de amintiri la o fântână. Chiar dacă timpul a trecut și lucrurile s-au schimbat, sentimentele rămân puternice, iar teama de a fi uitat persistă.