Nu știu, Doamne, nu știu ce m-oi face
Că de-o mândră tare mult îmi place,
Nu știu de dor ori mi-oi pierde capul,
Ori într-o zi o să fac pe dracu!.
Am să te țin cât oi vrea așa
Ești, nană, acum la mâna mea,
Am să te fac să n-ai seara cină
Nici în pat să nu mai ai hodină!.
Mă privește, dar așa hoțește,
Inima mai rău mi-o-nnebunește,
Nu știu-i fată ori e măritată,
Dar, să mor, că tot o prind o dată!.
Nu-ncerca, nu umbla după mine,
Oprește, nană, lațul de tine,
Dorul de nu ți-l poți potoli,
Nană, lațul la gât să ți-l pui!.
Refren:
Jur că într-o zi oi pune lațul
Și i-oi găsi mândrii mele leacul!
Sâc, sâc, să știi că m-oi păzi,
De pui lațul frică nu mi-o fi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă obsesia unui bărbat pentru o femeie, dorința de a o controla și amenințările pe care le face, culminând cu ideea de a-i pune lațul. Refrenul subliniază determinarea sa de a găsi o soluție (leac) pentru această obsesie.