Fir-ai, inimă, să fii,
Mă făcuși de suferii,
Multe-am pierdut, inimioară,
Dar nu le-am luat în seamă.
Când ți-e drumul la răscruce
Nu știi viața un’ te duce,
Nu știi încotro s-apuci
De necazuri să mai fugi.
Nu știu, Doamne, ce-am făcut
De-am luat drumul greșit,
Inimă-ascultai de tine
Și-mi fu mai rău, nu mai bine.
Fir-ai, inimă, să fii,
Fără tine de-aș trăi,
Te-aș arunca, inimioară,
Că-mi făcuși viața amară.
Refren:
Rabdă, inimă, și taci,
Cum ai fost nu te mai faci,
Înainte zile multe,
Îndărăt nu mai ai unde!
Rabdă, inimă, și taci,
Cum ai fost nu te mai faci,
Înainte s-ai ani mulți,
Îndărăt geaba te uiți.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul față de deciziile luate în trecut, dând vina pe inimă pentru suferință. Refrenul îndeamnă la resemnare și acceptare, sugerând că nu se mai poate schimba trecutul, ci doar privi spre viitor.