Vorbește lumea prin sat
Că ce fac eu nu fac bine,
Că umblu tot timpul beat,
Se-ntreabă ce-o fi cu mine,
Dar nu-s beat de băutură,
Ci sunt beat de dor prea mult,
Că prea mi-a plăcut o fată,
Dar acum ne-am despărțit.
N-am nici bani, n-am nici avere,
Nici muiere pe plăcere,
Că așa-am fost ursit eu,
Fir-ar el, norocul meu,
Fata care mi-a fost dragă
A plecat departe-n lume,
M-a lăsat să beau întruna
Și s-o strig mereu pe nume.
Ursitoarea mi-a fost rea
Că ea m-a ursit așa
Să nu am noroc pe lume
De om să țină la mine,
Blestem ziua, blestem ceasul
Când noi doi ne-am despărțit,
Te blestem, mândro, pe tine
Că tu m-ai lăsat oftând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui bărbat părăsit de iubită, care se simte blestemat și își îneacă amarul în alcool. El blamează soarta și pe fosta iubită pentru suferința sa.