Nană, te-ai tot jurat
Că n-ai făcut păcat,
Că tu nu ai iubit,
Dar lumea te-a vorbit,
Dar știi că nu-i așa,
Ce spui că lumea-i rea,
Nu te-ajută minciuna,
Mă pierzi, pupa-ți-aș gura!.
Să nu crezi că e glumă,
E sfat, nu e minciună,
Du-te pe unde vrei
Și uită ochii mei,
Iubește tot ce-ți place
Și lasă-mă în pace,
De ce să ne mințim
Când nu ne mai iubim.
Mereu m-am întrebat
De ce te-am tot iertat,
Că dragostea nu-i bună
Trăită în minciună
Și ce ție nu-ți place
Altuia nu îi face,
Că-n viață de faci rele
Vei plăti pentru ele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație destrămată din cauza minciunilor și a infidelității. Naratorul își exprimă dezamăgirea și regretul pentru iertările repetate, ajungând la concluzia că este mai bine să se despartă și să meargă mai departe.