Măicuța mea m-a certat
C-aseară pe-nserat
De ce-am ieșit lângă gard,
De ce-am stat lângă fântână,
Cine mă ținea de mână,
Că de-oi mai ieși vreodată
O pune lacăt la poartă.
Taci, mamă, nu mă certa
Acum că e vremea cinei
Și ne ascultă vecinii,
Eu cred că și tu, măicuță,
Ieșeai seara la portiță,
Dădeai la băieți guriță,
Spune, măiculiță, spune
Cum făcea maica cu tine
Când erai fată ca mine.
Când stau afară pe-nserat
De ce, mamă, nu mă crezi
Că-mi plac, mamă, ochii verzi?
Acum vremea e schimbată,
Nu e cum era odată
Când erai tu, mamă, fată,
Că mi-a spus maica Lenuța
Că te-alerga cu botița
Să nu lași din ochi furchița,
Eu nu știu, maică, nu știu
Nici furca în brâu s-o țiu,
Eu nu știu nimic a face,
Nici să cos și nici a toarce.
Sensul versurilor
Piesa descrie o ceartă jucăușă între o mamă și fiica ei, unde fiica își amintește de tinerețea mamei și o întreabă cum era tratată de propria mamă. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și tradiție, subliniind schimbările dintre generații.