Nană, unde te-ai dus,
Unde mi-ai plecat,
Că de-o vreme-ncoace
Stau într-un oftat,
Că umblu prin lume,
Îmi fac ochii roată,
Vreau să te-ntâlnesc
Să-ți vorbesc o dată.
Refren:
Nu gândi, neicuță,
Că tu poți să iubești două,
Că-ntr-o bună zi
Ne pierzi pe-amândouă.
Că lumea vorbește,
Neicuță, de tine
Că mai ai vreuna
De vii rar la mine,
Mi-ascunzi, nană, azi,
Îmi ascunzi și mâine,
Dar să știi, minciuna
Nu duce la bine.
Refren:
Nu căuta, neicuță,
Că tu poți să iubești două,
Că-ntr-o bună zi
Le pierzi pe-amândouă.
Caută, neicuță,
Să rămâi cu una,
Cu două nu poți
S-ascunzi cât e lumea,
Caută, neicuță,
Să rămâi cu una,
Cu două nu poți
S-ascunzi cât e lumea.
Refren:
Nu gândi, neicuță,
Că tu poți să iubești două,
Că-ntr-o bună zi
Le pierzi pe-amândouă.
Este-o vorbă mare
Și lumea o știe:
Ulciorul la apă
Nu merge-o vecie!
Acuma, neicuță,
Toate s-au aflat
Și eu am plecat,
Și ea te-a lăsat.
Refren:
Eu ți-am spus, neicuță,
Că tu nu poți iubi două,
Că-ntr-o bună zi
Ne pierzi pe-amândouă.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și dezamăgirea unei femei părăsite din cauza infidelității partenerului. Ea avertizează asupra consecințelor alegerilor greșite în dragoste, subliniind că minciuna și trădarea nu pot rămâne ascunse la nesfârșit.