Fir-ai tu să fii de lume,
De ce mă vorbești,
De ce nu mă lași în pace,
Ce mă dușmănești?
Niciun rău nu ți-am făcut,
Ce-ai avea cu mine
De mă vorbești așa mult,
Fir-ai tu de lume!.
Ard-o focul lumea rea,
P-ăi de mă vorbesc
Că nu le-am cerut nimic
Fără să plătesc,
La care-am făcut doar bine
Ăia m-au vorbit,
Câte-am făcut pentru ei
S-a uitat de mult.
Eu mă rog, Doamne, la Tine
Să-mi dai sănătate
Și să mă ferești de rele,
Să le trec pe toate,
Să-i văd p-ăi de m-au vorbit
Pragul că mi-l calcă
Să mă roage să-i ajut
Cum făceau odată,
Omule care-ai greșit,
De mi-ai făcut rău
Dumnezeu să îți plătească
Și în locul meu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea cauzate de trădarea celor apropiați. Vorbitorul se roagă pentru sănătate și protecție, sperând ca cei care l-au nedreptățit să realizeze greșeala și să caute ajutorul său.