O groază de reviste-n care sunt scrise doar prostii,
Prea multe semne mai ciudate, nu le poți citi.
Văd multe semne interzise la televizor
Și oameni oricare se uită, uitând de viața lor.
Văd multe minți furate, astăzi, de dragul banilor,
Prea mulți copii care se ceartă doar cu părinții lor..
Refren: Nu mai înțeleg ce se întâmplă
Parcă-i ciudat, parcă mă-ncruntă..
Sunt doar minciuni, sunt niște vise,
Vise ce au porțile-nchise.
Totu-i ciudat, ciudat,
Ciudat, ciudat, ciudat..
Prea multe operații care sunt fără niciun rost,
Își schimbă fața, își schimbă corpul,
Nu mai sunt ce-au fost..
Și supermarkete în care se vând numai prostii.
Ce au matrici și cod de bare,
Nu ai cum să știi..
Refren: Nu mai înțeleg ce se întâmplă
Parcă-i ciudat, parcă mă-ncruntă..
Sunt doar minciuni, sunt niște vise,
Vise ce au porțile-nchise.
Totu-i ciudat, ciudat,
Ciudat, ciudat, ciudat..
Spune-mi tu tot ce vezi, tot ce simți, tot ce crezi.
Oare e adevărat? Oare tot s-a schimbat?
Spune-mi tu tot ce vezi, tot ce simți, tot ce crezi.
Oare e adevărat? Oare tot s-a schimbat?
Refren: Nu mai înțeleg ce se întâmplă
Parcă-i ciudat, parcă mă-ncruntă..
Sunt doar minciuni, sunt niște vise,
Vise ce au porțile-nchise.
Totu-i ciudat, ciudat,
Ciudat, ciudat, ciudat..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de confuzie și alienare față de o societate percepută ca fiind plină de falsitate și superficialitate. Naratorul se simte copleșit de informații contradictorii și de transformările artificiale, punând sub semnul întrebării realitatea și valorile actuale.