De când mă știu te-am ascultat,
Te-am înțeles, te-am consolat.
Știu că soarta nu ți-a fost prea blândă,
Dar a venit timpul să dai totul uitării.
Știu că e greu s-o iei mereu de la-nceput,
Că suferința te-a marcat,
Dar nu gândi că din tot ce-ai pătimit n-ai învățat nimic.
Ai aflat ce trebuie făcut, ca să nu greșești mereu, la fel, ca la-nceput.
Iubirea neîmpărtășită e lovitură de pumnal.
Nici când n-am să mai greșesc, n-am să mai cad în ispită.
Iubirea-mi e neîmpărtășită, și mă simt abandonată.
N-am să mă mai supun iubirii, niciodată.
Când el nu e în stare, să-mi ofere ce-i dau eu,
tot ce i-am încredințat, plec și nu mă-ntorc nicicând.
Iubirea neîmpărtășită, sufletul mi-a rupt în două,
Dar la final am înțeles.
Îmi pare un blestem, un pact din altă viață,
O pedeapsă ce n-o merit,
Când inima i-o dăruiesc pe toată, fără condiții,
În schimb nu primesc decât iluzii, nu iubire adevărată.
Nu sunt sigură ce-am pătimit atâtea din iubire,
Dar la ce bun alinarea când totul a trecut?
Să mai sufar știu că nu are sens, dar am aflat ce trebuie făcut,
Pentru a nu greși mereu, la fel, ca la început.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unei persoane care se simte neîmpărtășită în dragoste. Ea decide să nu se mai supună acestei iubiri și să plece, învățând din experiențele trecute pentru a nu mai repeta aceleași greșeli.