Vlad Gheorghelaş – Tată

Tată, eu nu știu de ce
Nu te-au scris în cântece, măi
Tată, eu nu știu de ce
Nu te-au scris în cântece, măi
Ca pe maicuța mea
Care viață datu-mi-a. (bis)
Tată.
Tu ca dânsa ne iubești
Și ca ea îmbătrânești, (bis)
Tată.
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns, măi.
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns, măi.
Mai iei câte-un păhăruț,
Dar nu uiți să ne săruți, (bis)
Tată.
Uneori, mai strigi la noi,
Dar nu umblăm flămânzi și goi, (bis)
Tată.
La necaz și bucurii
Tu ai, tată, trei copii, măi,
La necaz și bucurii
Tu ai, tată, trei copii, măi,
Doi feciori și măicuța,
Că și ea-i copila ta, (bis)
Tată.
Că și ea-i copilul tău,
O ferești de tot ce-i rău. (bis)
Tată.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar mai des în locul lor, măi
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar mai des în locul lor, măi
Mâna tu pe cap ne-o pui
Și mai dragă vorbă nu-i. (bis)
Tată.
Și dacă greșim ceva
Tu, ne ierți ca și maica, (bis)
Tată.
Mai mult taci decât vorbești,
Dar noi știm că ne iubești, (bis)
Tată.
Și dacă greșim ceva
Tu, ne ierți ca și maica, (bis)
Tată.