Doamne, nu mă țin căit
Că am umblat pe unde-am vrut
Și-am trăit cum am putut,
Și-am făcut numai ce-am vrut.
Muncii și făcui avere,
Dar văd că pierd din putere,
O zice vreodată fata:
„Averea mea-i de la tata!”.
Lume, prin câte-am trecut
Doar Dumnezeu a știut,
A știut și măicuța
Că mereu se tot ruga,
Că se ruga la icoane:
– Ajută-mi copilul, Doamne,
Ajută-mi pe Titu, Doamne!.
Refren:
Mi-am făcut poftele toate,
Numai una nu se poate:
Să opresc viața pe loc,
Numai câțiva ani să-ntorc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unui om care și-a trăit viața după bunul plac, dar acum, la bătrânețe, realizează că nu poate da timpul înapoi. El își amintește de rugăciunile mamei sale și reflectă asupra alegerilor sale.