Ce să fac, aș strânge avere,
Cum să fac că n-am putere,
Am crescut sărac de mic,
Sărac am fost, sărac sunt,
Muncesc la ăi bogați prin lume,
Ca s-aduc la copii pâine.
Vin acasă și le-mpart pâine,
Eu mănânc de mai rămâne,
Ochii-n lacrimi mi se-neacă
Când spun: „Mai vrem pâine, tată!”,
Și când mă gândesc că-n lume
Sunt și mai săraci ca mine..
Omule ce ai avere,
Viața ți-e faguri de miere,
Rupe din pâinea ta mare,
Dă-i și la ăla de n-are,
Rupe din pâinea ta bună,
Dă-i și la ăl de n-are mumă,
Rupe din pâinea ta caldă,
Dă-i și la ăl de n-are tată!.
Omule, de ești bogat,
De-ți bate-n poartă-un sărac
Nu-l alunga, nu-l împinge,
Nu știi viața cum te duce,
Să știi că omul sărac
Nu-ți bate-n poartă de drag,
Că de-i dai și de-i faci bine
Dumnezeu este cu tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă greutățile vieții în sărăcie și dorința de a oferi copiilor o viață mai bună. Totodată, este un apel către cei bogați să ajute pe cei mai puțin norocoși, amintindu-le că viața este imprevizibilă și că bunătatea este răsplătită.