Vraciu’ – Suflet Pustiu

STROFA 1.
Ce se întâmplă cu tine?
Ce se întâmplă cu noi?
De ce nu mai putem fi ca înainte amândoi?
Îmi spui că te-ai săturat,
Că nu mai e ca la început,
Dar eu te iubesc și te-am iubit atât de mult.
Știu, am spus că nu o să-ți mai scriu,
Dar cum pot să rezist când sufletul îmi e pustiu?
Nu mai ești ca înainte,
Parcă nu mai suntem noi,
Chiar vreau să rămânem pe vecie amândoi.
Poate că te-am supărat cu timpul,
Îmi cer iertare.
Și tu ai făcut multe, m-a durut atât de tare.
Tu ești parte din mine, te iubesc cu adevărat,
Poate nu arăt prea des,
Doar că vreau să par bărbat.
Îmi doresc să te strâng la piept, să te sărut,
Chiar aș vrea să nu-mi mai amintesc de trecut,
De clipe ce m-au durut și m-au rănit atât de mult.
Lângă tine am să rămân,
Căci lângă tine am început să iubesc.
(Poate nu sunt ce ai vrut tu să fiu, poate nu arăt cum vrei tu să arăt, dar ce trebuie să știi cu siguranță este că te iubesc.)

STROFA 2.
De la un timp nu mai ești tu,
Îmi spui că poate ai crescut,
Că nu mai gândești la fel,
Nu mai iubești atât de mult.
Îmi spui că nu va mai fi niciodată ce-a fost
Și că oricât m-aș strădui,
Oricum, nu are rost
Să te fac să zâmbești din nou, din iubire.
De ceva timp, nu mai ai încredere în mine,
Nu mai ai același zâmbet pe buze când mă privești
Și că încerci de fiecare dată să mă ocolești.
Poate că nu mai vrei să continuăm, să fii a mea,
Poate că în capul tău acum este altcineva.
Nu mai știu ce să cred,
Chiar ești de neînțeles,
În ultimul timp, nu mă mai suni atât de des.
Eu totuși, îți mulțumesc!
Că ai apărut în viața mea
Și că orice s-ar întâmpla,
În suflet te voi păstra.
Vreau să te fac să mă-nțelegi
Și sper să reușesc,
iar din toate astea vreau doar să știi că te iubesc!
(Sper să deschizi și tu ochii, să vezi cine te iubește cu adevărat și cine te-a iubit cu adevărat până acum.
Poate că nu ți-am arătat prea mult, dar asta nu înseamnă că nu te iubesc sau că nu te-am iubit, sau…
Poate ți-am zis-o de prea multe ori până acum, poate te-am plictisit, dar asta nu înseamnă că te-am mințit.)

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea unei persoane care se confruntă cu o despărțire iminentă sau deja petrecută. Naratorul își exprimă confuzia și tristețea față de schimbarea partenerului, amintindu-și de momentele frumoase și exprimându-și iubirea necondiționată, chiar și în fața respingerii.

Lasă un comentariu