La căsuța d-îngă vale,
Dragă Ileană,
Fac fetele șezătoare,
Dragă Ileană.
Și fac focul de nuiele,
Bade Ioane,
Să meargă feciori la ele,
Bade Ioane!
Refren:
– Dragă ți-s? – Și da, și nu!
– Și cum? – Și ca și pân-amu’!
Dăinu, dăinu!
Dar feciorii ni s-o dus,
Dragă Ileană,
La șezătoare din sus,
Dragă Ileană,
Acolo-i casa de bârne,
Dragă Ileană,
Și fetele-s mai bătrâne,
Dragă Ileană.
La noi casa-i de nuiele,
Bade Ioane,
Copilele-s tinerele,
Bade Ioane,
Copilele-s tinerele,
Bade Ioane,
Se tem feciorii de ele,
Bade Ioane.
Fete-avem, feciori n-avem,
Dragă Ileană,
Ne-om face vreo doi de lemn,
Dragă Ileană,
Cu picioare de tuleni,
Dragă Ileană,
Și-om zice că-s lăturenii,
Dragă Ileană.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o șezătoare unde fetele așteaptă feciorii. Umorul reiese din preferința feciorilor pentru o altă șezătoare și din ideea de a crea feciori din lemn.