Cine joacă jocul rar
N-ar avea-n lume amar,
Aibă-n viață mult noroc
Și voie bună la joc.
Strigătură:
Așa juca mama mea
Când era mai tinerea.
Ceteră, lemnuț cu dor
Când te-aud n-aș vrea să mor,
Când prinzi a cânta pe strună
La toți ne faci voie bună.
Strigătură:
Mi-o făcut mama gura
Voioasă ca cetera
Să mă stâmpăr cu dânsa.
Bine zice, rău jucăm,
Lasă că ne învățăm,
Dar jucați, picioare moi,
Că n-oi ședea după voi.
Strigătură:
Jucați bine și săriți
Că mâine vă hodiniți.
Gura mea și cetera
Nu-s făcute pe-aicea,
Că-s făcute pe la munte
Om frumos să le asculte,
Gura mea să o sărute
Pe mine să nu mă uite.
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria jocului și amintirile legate de acesta, evocând atmosfera satului tradițional românesc. Ceteră este elementul central, aducând voie bună și dor.