Bădiță cu mândre multe,
Cine foc să te sărute,
Că eu, bade, aș fi vrut,
Dar la rând n-am încăput.
Strigătură:
Că eu, bade, aș fi vrut,
Dar la rând n-am încăput.
Frunză verde baraboi,
Ce stai, bade, așa drâmboi,
Până ți-i te destrâmboia
Cu altul m-oi săruta,
N-oi trage-n nădejdea ta.
Strigătură:
Până ți-i te destrâmboia
Cu altul m-oi săruta.
Ioane, fecior frumos,
Nu te mai ține fălos,
Că la lucru nu ești bun
Numai de umblat pe drum.
Strigătură:
De umblat, de șuierat
Noaptea la neveste-n sat.
Nevestele-s cu bărbat
Și fetele s-o culcat
Și eu, bade, te-am lăsat
Și-amu’ poți umbla prin sat.
Strigătură:
Nu ține, bade, mânie
Că nu-ți mai duc dorul ție.
Măi bădiță, Ionele,
Nu te uita la mărgele,
Nu te uita la mărgele
Că n-ai dat banii pe ele,
Eu, bădiță, nu-s frumoasă,
Da-s nevastă drăgăstoasă.
Strigătură:
Pe cine ochii mi-oi pune
Ori mă ia ori merge-n lume.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o tânără care își exprimă dezamăgirea față de un bărbat care are multe admiratoare și nu o bagă în seamă. Ea îl avertizează că, dacă nu se hotărăște, îl va părăsi pentru altul.