Trandafir ardelenesc,
La toți nuntașii vestesc:
Eu cu găina pornesc!
Frunză verde, foi de nuc,
Zi-mi, ceteraș, să mă duc,
Să-mi fac drum printre nuntași
Cu găina la nănași!
Faceți-mi drum și cărare
Să nu pic pe oarecare
Și oarecare pe mine
Să ne facem de minune,
Că de pic pe vreun fecior
Până-i lumea nu mă scol,
Și de pic pe vreun bărbat
Nu mă scoală nime-n veac.
Dintre zece găini grase
Ast-o fost mai lăcomoasă
Că-i de patru ani și-o lună
Și-am fiert-o o săptămână.
Faceți bine și-ți ierta
De nu-i fiartă găina,
N-am fiert-o că n-am putut,
Lemne multe n-am avut,
De păduri suntem departe
Și-am cărat lemnele-n spate,
Când o fost să pui pe foc
N-am avut lemne deloc
Și-am pus mâna pe secure
Și-am luat-o la pădure,
Pentru ce-am tăiat un par
Ce-am pățit c-un pădurar?!
Pentr-un braț de uscături
I-am dat o sută de guri,
Pentr-un lemn putregăios
De trei ori m-o trântit jos,
Pădurar periculos,
Ca să-mi deie-un bot de lemne
De poliție se teme,
După ce gură i-am dat
De poliți-o uitat,
Ce curaj o căpătat!
Numai câte am pățit
Pân-aicea am sosit,
Cum veneam pe drum în jos
M-am întâlnit c-un șef de post,
Șeful de post, om deștept,
M-o întrebat de bilet:
– Valerică, rujă plină,
Ai biletul pe găină?
– Eu bilet nu am pe ea,
Faceți cu mine ce-ți vrea!
Faceți bine și-ți ierta
De nu-i fiartă găina,
La nuntă când am venit
Ceterașu-o fost sosit
Și-am pus găina la foc
Și m-am apucat de joc,
lângă foc am pus o babă
Găina ca să mi-o fiarbă,
Când de joc m-am săturat
Și-aicea am înturnat,
Găina mi-era nefiartă,
Baba mi-era răsturnată,
Găina mi-era nefriptă,
Baba mi-era prăvălită
Dac-o băut la holircă,
Nice friptă nu-i de-ajuns
Că unsoare n-am avut
C-amu-i lumea de necaz
Pun unsoarea pe obraz
La fete și la neveste,
Și la găini nu mai este.
De-acasă când am pornit
Eu pe drum am auzit
Că nănașu-i om cinstit,
Îi plac găinile grase
Și nevestele frumoase,
Și-am auzit ieri în drum
Că nănașu-i doctor bun,
Și-am auzit în sat veste
Că e doctor de neveste
Pe câte le întâlnește
Pe toate le tămădește,
Și pe mine m-o-ntâlnit
Și-ncă m-o tămăduit!
Oi, săracul nănașul,
Cum îmi trage cu ochiul,
Gândea c-am făcut târgul
Și-mi tot râde cu gura
Să-mi plătească găina,
D-apoi rău s-o celuit
Că n-o dau pentr-un ochit
Că-i găina de la munte
Și-oi da-o cu sute multe.
Nănașule, om cinstit,
Eu azi-noapte n-am dormit
Până găina am fript,
Și-amu’ stai și te gândește
Și găina mi-o plătește.
Oi, săraca nănașa,
Că nu-i place găina,
Dar de-ar fi un cocoșel
Cum ar sări după el,
Dar eu de m-oi mânia
Nici găina nu i-oi da
Că oi pune-o să clocească,
Pe nănașă să postească!
Cât în lume am umblat
O găină n-am aflat
Numai albă de gostat,
Mi-ar fi plăcut una neagră
Să-i fie la nanaș dragă,
Că știu despre-al meu bărbat
Poate vedea-albe-o sută
Tot la cea neagră se uită,
Uită-te, nănașule,
Grase i-s picioarele
C-a mele, săracele!
Dă-mi plata și ia-ți găina
Și îi măsură slănina,
De știam ce plată-mi dai
Găină nu căpătai
Că ți-o dam neflocăită
Nu eram așa trudită.
Tot umblând pe lângă oale,
Ia, mi-am ars un lat de poale,
Nănașule, fii cuminte
Că nu-i latul dinainte.
Nănașule, îmi ești drag,
Cu nănașa ce să fac?!
Eu găina nu ți-oi da
Până nu mi-i număra
Pe frunzca de mălai
Talerii de pe doi cai,
Pe frunzuca de trifoi
Talerii de pe doi boi,
Nănașul de n-a plăti
Tare rău s-a celui
Că-napoi oi înturna
Și găina nu i-oi da
Că oi pune-o să clocească
Și pe nănaș să postească,
Și găina nu i-oi da
Până nu m-a săruta
Să îl vadă nănașa.
Multe tare-am pătimit
Pân-aicea am sosit,
Nănașule, te gândește
Și găina îmi plătește,
Mi-o plătește cât de bine
Să nu fii de râs la lume.
U, iu, iu, ce bine-mi pare
C-am celuit nănaș mare,
Că mi-o dat o sută-ntreagă
Și găin-o fost beteagă,
Și-am găsit-o la fântână
Moartă de o săptămână,
Pentr-o găină nefiartă
Mi-o dat bani să-mi cumpăr vacă!
Hai, nănașule, cu mine
Că te-oi ținea tare bine,
La păcate nu te-oi duce
Numai în brațe te-oi strânge.
Nănășucă, draga mea,
Te rog nu te supăra,
Pân’ ce râd, pân’ ce glumesc
Nu-i musai să-i trebuiesc,
La nuntă pân’ ce glumim
Nu-i musai să ne iubim,
Eu am copii și bărbat
Nu-mi trebe’ alții din sat
Și de-al meu m-am săturat!
Nănășucă, vreau să știi,
Găina să-mparte-n tri’:
Capul și gâltanul ție,
Aripile-mi rămân mie,
Picioarele și trupul
I le dau la’ nănașul
C-aistea i-s sufletul!
Asta-i o găină grasă
C-o mâncat cu noi la masă,
Și-o mâncat numai colac
Și-o băut numai coniac,
Am ținut-o tot închisă
De cocoș n-o fost atinsă
C-așa-s găinile mele
Nu le las sa facă rele,
Mai bine eu decât ele!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o scenă comică de la o nuntă, unde o femeie încearcă să vândă un nănașului o găină nefiartă, negociind prețul și glumind pe seama relațiilor dintre nași. Totul este prezentat într-un stil umoristic și plin de viață.