Mamă, nu mă legăna
Că Dumnezeu știe cui m-oi da,
Mamă, nu mă mădări
Că Dumnezeu știe-a cui oi fi.
Oi pica-ntr-acela loc
Cum pică lemnul pe foc,
Și-oi pica-ntr-aceea mână
Ca cumpăna la fântână.
Și-oi pica-ntr-acelea brațe
Ca și furca la fâneață,
M-ai dat într-acela loc
La un om fără noroc.
Că iarna n-am suman în spate,
Vara nu-i vacă cu lapte,
Nici haine ca celelalte,
Că de ies până-n ocol:
„Înapoi, că te omor!”,
Și de ies până la poartă:
„Înapoi, că te-aduc moartă!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea unei fete căsătorite fără voia ei cu un om abuziv și lipsit de noroc. Ea se simte captivă și nefericită, implorând mama să nu o mai legene, simbolizând dorința de a nu mai fi influențată de destinul tragic.