Doamne, cum trec anii mei,
Rău îmi pare după ei,
Se duce tinerețea,
Rău îmi pare după ea,
Doamne, cum trece viața
Și nu i-am gustat dulceața.
Am trudit și-am adunat
Și nimic n-am câștigat,
S-or dus tinerețile
Și-or venit durerile,
Când le-am rânduit pe toate
Bătrânețea-n poartă bate.
Omule, trăiește-ți viața
Și-i gustă din plin dulceața,
Nu lăsa să-ți treacă anii
Că nu-i cumperi cu toți banii,
Nu lăsa tinerețea
Că n-o cumperi cu-averea.
Dar omul se tot gândește
Și-averea își socotește,
Strânge-averea și banii
Nu vede cum trec anii,
Tinerețea nu mai vine
Să-i dai binele din lume.
Omule, oricât ai strânge
Niciodată nu-ți ajunge
Și oricât ai aduna
Tot nu-i trăi cât lumea,
Nu te gândi la avere
Dă-i sufletului plăcere,
Nu te gândi la avere
Dă-i sufletului ce-ți cere.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul pentru trecerea timpului și a tinereții, subliniind importanța de a trăi viața și de a te bucura de ea, în loc de a te concentra doar pe acumularea de avere. Versurile îndeamnă la a da prioritate plăcerilor sufletului și a nu lăsa viața să treacă fără a fi trăită cu adevărat.