Ce stai, bade, și gândești
Și nu vii seara-n povești,
Nu mai sta și socoti,
Hai, bade, și ne-om iubi,
Hai, bădiță, hai astă seară,
Nu ședea până la vară.
Măi, bade, unde te știu
Nu pot face să nu viu,
Bădiță, unde te văd
Nu pot face să nu șed,
Hai, bădiță, hai astă seară,
Nu ședea până la vară.
Cântă cucul, n-ar cânta,
Rău îmi strică inima,
Și n-are cine-o tocmi
Numai badea cu ochii,
N-are cine-o vindeca
Numai badea cu gura,
Hai, bădiță, hai astă seară,
Nu ședea până la vară,
Pân’ la vară vremea-i lungă
Vine dorul să m-ajungă.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dorința și nerăbdarea față de iubitul ei, îndemnându-l să nu mai aștepte și să vină la ea. Ea resimte intens absența lui și anticipează suferința pe care o va provoca așteptarea.