Pus-am la mama-n grădină
O tufă de rujă plină,
Nici o rujă n-am purtat
Badea cătăn-o plecat,
Hai, dorule, dor, dor, dor,
Nu mă lăsa dor să mor!.
Și-o lăsat plugu-n ocol
Și casa plină de dor,
Și-o lăsat plugu-n cetoare
Și-o copilă ca o floare,
Hai, dorule, dor, dor, dor,
Nu mă lăsa dor să mor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete părăsite de iubitul ei, care a plecat la armată. Ea își exprimă dorul și tristețea, simțind că viața ei a fost lăsată în suspensie odată cu plecarea lui.