Am drăguț năsăudean,
Nu l-am mai văzut de-un an,
Dar m-oi duce joi la târg
Cu badea mi-oi face rând,
Că mi-i dor de gura lui
Ca frăguța câmpului.
Pentru-o țâr’ de gură dulce,
Vai, pe rea vale mă duce,
Pentru-o țâr’ de gură dragă,
Vai, pe rea vale mă bagă,
Dragu’ mi-i de gura lui
Ca frăguța câmpului.
De la Năsăud la noi
Tot o luncă și-un zăvoi,
Nu știu, lunca cosi-o-aș,
Ori cu badea duce-m-aș
Prin țarină, prin imaș
Nu ne-a trebui nănaș,
Că nănașul ce ni-i bun
Numai să-l purtăm pe drum.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei din Năsăud, pe care nu l-a mai văzut de un an. Ea plănuiește să-l întâlnească la târg, fiind atrasă de dulceața sărutului lui, comparat cu o frăguță de pe câmp.