M-o făcut mama pe lună
Să fiu tot cu voie bună,
Mi-o făcut mama gura
Să mă veselesc cu ea,
Când aud ceteruica
Picioarele nu-mi pot sta,
Gura nu-mi poate tăcea
C-așa-i toată vița mea.
Strigătură:
Gura nu-mi poate tăcea
C-așa-i toată vița mea.
Eu cânt și mă veselesc
Și nu vreau să-mbătrânesc,
Eu cânt că lumea îmi place,
Bătrânețea deie-mi pace,
Cine joacă, cine cântă
Nu-i pare lumea urâtă,
Dragu’ mi-i omul frumos,
Jucăuș și veselos.
Strigătură:
Dragu’ mi-i omul frumos,
Jucăuș și veselos.
Cânta-u-aș și mi-i rușine,
Aș tăcea și nu-mi stă bine,
C-aș-o fost tot neamul meu
Dac-o tăcut i-o stat rău,
Neamul mi-i povestitor,
Jucăuș și horitor,
Eu semăn cu neamul meu
Și mă veselesc mereu.
Strigătură:
Eu semăn cu neamul meu
Și mă veselesc mereu.
Zi-i, ceteraș, cu arcul
Când ți-oi trage cu ochiul,
Zi-i, ceteraș, cu struna
Când ți-oi râde cu gura,
Eu când aud horile
Pun jos bătrânețile
Și uit supărările,
De ce cânt lumea mi-i dragă
Și n-oi ‘mbătrâni degrabă.
Strigătură:
De ce cânt lumea mi-i dragă
Și n-oi ‘mbătrâni degrabă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a trăi și de a se bucura de muzică și tradiții. Cântărețul își găsește fericirea în legătura cu neamul său și în veselia pe care o aduce muzica.