Frunză verde busuioc,
Numa-șa că așa-i la joc
Să nu steie nime-n loc.
Mândru-i jocul satului
Și ochii țiganului.
De la munte vine nor,
De la badea-mi vine dor,
De la munte răsar stele,
De la badea doruri grele.
De popa și de birău
Nu mai zice nimeni rău,
De mine și de badea
Zice rău toată lumea.
– Mândruliță tinerică,
Ce ești așa subțirică?
– Bade, dragostea mă strică!
– Mândruliță tinerea,
Ce ești așa subțirea?
– Bade, dragostea e grea!.
Cine joacă lângă mine
Toată vara-i merge bine,
Cine joacă lângă altu’
Toată vara-l doare capu’.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unui joc popular tradițional, îmbinând versuri despre dragoste, sat și invidie. Se pune accent pe bucuria jocului și pe efectele dragostei.