Frunză verde de bănat,
Tânără m-am măritat,
Rea soacră mi-am căpătat
Că m-o mânat la secerat
Singură, fără bărbat,
Și-am pus secera la brâu
M-am luat pe lângă râu
La holdă mândră de grâu,
M-am plecat și-am secerat.
Văzui soare strălucind,
Soacre cu prânzuri viind,
Mă uitai și după mine
Num-a mea soacră nu vine
Că-i mânioasă pe mine.
M-am pus jos și-am hodinit
Să gândească c-am prânzit,
M-am plecat și-am secerat.
Văzui soare coborând,
Soacre cu gustări viind,
Mă uitai și după mine
Num-a mea soacră nu vine.
Până-n sear-am secerat
Și nimica n-am mâncat,
Și-acasă de-am înturnat
Strigă soacra mea cea bună:
– Du-te, noră, la fântână
Și-ți adă o apă rece
Doară de foame ți-a trece!
Eu din ochi am lăcrimat.
M-oi duce la mama mea
Că de-am lucrat, de n-am lucrat
Mama de mâncat mi-o dat
Și de-oi lucra, de n-oi lucra
Mama de mâncat mi-a da.
Sensul versurilor
O tânără căsătorită se plânge de soacra sa, care o pune la muncă grea și o lasă flămândă. Ea tânjește după mama sa, care o îngrijea și o hrănea.