Jos la Severin în gară
Mi-a spus neic-al meu aseară
Că se duce, face-armata
Și când vine nunta-i gata,
Trenul sună de plecare,
Nana-mi dă o sărutare
Și îmi spune mie-așa
S-aștept pân’ s-o libera.
Neicuță, te-oi aștepta
Și la zestre oi lucra,
Oi țese scoarțele toate
Și vreo patru, cinci macate,
Și le-oi pune între ițe
Să-ți placă ție, neicuță,
Cu dorul aprins în piept,
Puiule, o să te-aștept.
Să-mi scrii, puiule, să-mi scrii
Acasă când ai să vii,
Să vin să te-aștept în gară
De unde-ai plecat aseară,
Tu să-mi săruți buzele
Mai roșii ca fragile,
Eu să privesc ochii tăi
Că prea mi-a fost dor de ei.
Sensul versurilor
O tânără este despărțită de iubitul ei care pleacă în armată. Ea promite să-l aștepte și să pregătească zestrea pentru nuntă, exprimându-și dorul și anticiparea revederii.