Strofa întâi.
La căsuța dângă vale, dragă Ileana
Fac fetele șezătoare, dragă Ileana
La căsuța dângă vale, dragă Ileana
Fac fetele șezătoare, dragă Ileana.
Refren.
Dragă țâs și da și nu
Și cum.
Și ca și până amu.
Dăi nu, dăi nu.
Strofa a doua.
Și fac focu die nuiele, bade Ioane
Să meargă feciori le ele, bade Ioane
Și fac focu die nuiele, bade Ioane
Să meargă feciori le ele, bade Ioane.
Refren.
Strofa a treia.
Dar feciori ni s-o dus, dragă Ileana
La șezătoarea din sus, dragă Ileana
Acolo casa-i de bârne, dragă Ileana
Și fetele-s mai bătrâne, dragă Ileana.
Refren.
Strofa a patra.
La noi casa-i de nuiele, bade Ioane
Copilele-s tinerele, bade Ioane
Copilele-s tinerele, bade Ioane
Să tem fișori de ele, bade Ioane.
Refren.
Strofa a patra.
Fete avem, fișori n-avem, dragă Ileana
Ne-om face vro’ doi dă lemn, dragă Ileana
Cu picioare die tulei, dragă Ileana
Și-om zice că-s Lătureni, dragă Ileana.
Refren
Refren
Sensul versurilor
Cântecul descrie o șezătoare unde fetele se adună, dar feciorii preferă o altă adunare. Versurile exprimă un umor auto-ironic despre lipsa feciorilor și ideea de a crea unii din lemn.