Trecuși, mândruțo, prin sat,
Trecuși cu al tău bărbat,
Trecuși, mândro, p-îngă mine,
Inimioara bătu bine,
Dar și-n mine tot așa
Că ai fost mândruța mea.
Treci, mândro, nu mă privești,
Te faci că nu mă cunoști,
Dar eu știu, mândruță, bine
Ce-ai în suflet pentru mine,
Chiar dacă ești măritată
Nimeni n-o să ne despartă,
Poate ne-or desparte anii,
Dar nu, mândruțo, dușmanii.
Treci, mândruțo, pe la poartă
Cum treceai, mândro, odată
Și uită-te prin obor
Poate-ți mai trece din dor
Și de poți, să treci cântând
Să stau, mândro, să te-ascult,
S-audă fetele-n sat
Să știe de cin’ mi-e drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unui bărbat pentru o femeie măritată, amintindu-și de vremurile trecute și sperând la o reîntâlnire, chiar și trecătoare. El își dorește să o vadă și să o audă, ca un ecou al iubirii lor pierdute.