Vasile Șeicaru – Citește Numai la Final
De-aș fi omul ce aduce
Ploaia pașnicei iubiri
În orașul din răscruce
De pe hărți cu amintiri
M-aș opri numai la tine
Și să șterg cu ploi aș vrea
Urma lacrimei străine
Când n-ai fost iubita mea.
Refren: Citește numai la final
Ploaia în rochie de bal
Va veni la nunta noastră
Luminând întâia oară
Semnul ploilor de vară
Prinse-ntr-un inel
Citește numai la final
În oglinda unui val
Sub un cer de floare albastră
Ne privim dintr-o poveste
Din ce-a fost și nu mai este
E tot la fel.
Prin grădini medievale
Ce rămân doar în scrisori
De-ai visat în seri banale
Că te plimbi adeseori
Nu întreba de câtă vreme
Împărțim mereu în 2
Prea târziu sau prea devreme
Un buchet întreg de ploi.
Gura mea cu a ta pereche
Sufletele doar surori
Au bătut moneda veche
Din argintul de pe flori
Și în pumni cu bani de rouă
Să salvăm iubito doar
Un oraș în care plouă
Dintr-un… de anticar.
Sensul versurilor
Cântecul evocă o iubire trecută, pierdută în timp, dar încă prezentă în amintiri. Naratorul își dorește să șteargă urmele suferinței din trecut și să salveze amintirea acelei iubiri, chiar dacă timpul a trecut.