Iubita mea, să ne-aruncăm în mare,
Împleticiți în sare și guvizi
Să fie marea templul nunții noastre
Pe urmă, ușa țărmului s-o-nchizi.
Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
și te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâșiată de păcate
Plutim râzând, și ne iubim înot.
Iubita mea, să ne-aruncăm în mare.
și să trăim în mare neînfrânt.
Să ne luăm dacă dorești la vară.
Trei săptămâni concediu pe pământ.
Ți-am spus de mult că pe pământ sunt rele
Ți-am spus că marea-i căpătâiul meu
Ți-am pregătit o flotă scufundată
și-o nuntă, pe-un vapor de minereu.
Iubita mea să devenim acvatici
Pământul care suntem ni-i destul
Sătulă ești de cele pământene
De cele pământene, sunt sătul.
Ne vor privi prin sute de binocluri
Se vor uita ca la un alt prăpăd
Mirându-se că doi fusesem parcă
și ei pe mare numai unul văd.
Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta
Vom reveni în anul 2000
Cu plete-ncărunțite mult de sare
și-n brațe cu o mare de copii
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste profundă, în care doi îndrăgostiți aleg să se refugieze în mare, lăsând în urmă problemele pământești. Ei își imaginează o nuntă subacvatică și un viitor în care se întorc pe pământ cu o familie numeroasă.
