Vass – Vass – Interioru’ Expectorează

Sunt un individ biped, cu toate astea-s animal
Când vine vorba de viață, familie și monetar.
Merg c-un beat în cască, ăsta-i remediul potrivit
Când toți oamenii din jur nu-ți oferă mai nimic.
Decât zâmbete false, privire sinceră cu ură
Totuși nu te mai afectează când dai de „Durutu-n pulă”.
Sunt tipul bipolar și depinde cum mă prinzi
Dacă sunt în toane bune, sfatu’ meu e s-o întinzi.
Sunt un prieten de nădejde, nu-s așa cu toată lumea
Prietenia se câștigă, nu mi-o iei c-un leu ca pâinea.
Sunt tipul ce are-o logică morbidă în gândire
Poate tocmai de-asta am coerență în vorbire.
Sunt tipu’ care trage din greu să-și scoată marafeții
Poate d-asta nu mă vezi prea des la bere cu băieții.
Nebunia mea, clar, că-mi este calitate
Da’ tu și cu ochelari tot ești în neclaritate.
Nu-mi știi potențialu’, defapt nici nu mă cunoști
Sunt tipu’ ce se ferește prin eschive de mulți proști.
Sunt un idivid, un simplu individ cu rol specific
Câteodată nu fac altceva decât să îmi amplific.
Stările nasoale care nu îmi mai dau pace
Și cu energie negativă-nceracă să mă-ncarce.
Defapt mă autodistrug iubind tot din jurul meu
În timp ce alții nu dau pe mine nici măcar un leu.
„Sunt fericit?”, poate te-ntrebi asta mult prea des
Află că ești mult prea prost și nu, nu simulez.
Stau și mă privesc în oglindă și scârbit de ceea ce văd
Închid ochii, încep să cânt.
Vocea mea, în timp ce-njur tot ce-i în jur, face prăpăd
Deschid ochii. Încep să plâng.
Privesc în gol și nu observ nimic frumos
Același peisaj cu oameni, tot același tablou jegos.
Și mă doare – mă doare al dracu’ de tare
Că nu mai pot vedea color de absolut nici o culoare.
Și e trist – când tot ce-i în jur e cenușiu
Singura cale de desprindere rămâne doar să scriu.
Și e aiurea – că nu mai văd copii zâmbind
Și nici oamenii mari nu prea-i mai prind strălucind.
Și e frustrant când știu că poate fii mai bine
Acum vă alin pe voi sau mă mint iarăși pe mine.
Totul se descarcă – și nu vorbesc de aplicații
Ne descotorosim încet-încet unii de alții.
Mi-e dor de tablouri colorate pictate-n ulei
Toți vorbiți de „pantaloni”, ia ghici ciupercă ce-i?.
Toți vorbiți de bani în timp ce dragostea se pierde
Treceți neregulamentar și tot nu aveți „verde”.
Adevărul doare! – pot s-o mai spun o dată
Adevărul doare! – nu mai da cu bâta-n baltă!.
Adevărul doare! – nu mai fii ipocrit!
Nu-mi spune că vresurile mele nici nu te-au clintit!.
Stau și mă privesc în oglindă și scârbit de ceea ce văd
Închid ochii, încep să cânt
Vocea mea, în timp ce-njur tot ce-i în jur, face prăpăd
Deschid ochii. Încep să plâng.
Lacrimile-mi curg! Stai să vezi ce urmează
Nu mă opresc aici! INTERIORU’ EXXPECTOREAZĂ