Exact în colțul străzii noastre
Pe unde trecem deseori
S-a stins de-o vreme semaforul
Doar o țigancă vinde flori
Și parcă face iar lumină
Către mașini și trecători
Și parcă simți că ești acasă
Când o țigancă vinde flori.
Să nu mai meargă semaforul
Doar noi eternici călători
Să ne oprim la colțul străzii
Când o țigancă vinde flori.
Ref x 2: Flori la domnișoare,
Flori la domnișori
Sunt țiganca voastră
Care vinde flori..
E mai frumoasă decât ele
Dacă te atinge poți să mori
Ca o tulpină retezată
Când o țigancă vinde flori
Nimic nu s-a schimbat pe lume
În anii noștri grei, ușori
Când oamenii se mai apleacă
Să ia de la țigancă flori.
Să nu mai meargă semaforul
Doar noi eternici călători
Să ne oprim la colțul străzii
Când o țigancă vinde flori.
Ref x 4
Sensul versurilor
Piesa evocă o imagine nostalgică a unei țigănci care vinde flori la un semafor, simbolizând o constantă într-o lume în schimbare. Actul simplu de a cumpăra flori devine o conexiune umană și un moment de familiaritate într-un peisaj urban anonim.