Dă mândruță ochii tăi
Să mă lecuiesc cu ei, măi,
Dă mândruță ochii tăi
Să mă lecuiesc cu ei, măi
Ba eu nu, ba eu ba
Ochii mei nu ți-i pot da
Ba eu nu, ba eu ba,
Ochii mei nu ți-i pot da.
Mândră io când te-am văzut
Numa ochii mi-au plăcut, mă
Mândră io când te-am văzut
Numa ochii mi-au plăcut, mă,
Ochii și sprâncenele
C-alea fac dragostile,
Ochii și sprâncenele
C-alea fac dragostile.
Neică de-ți plac ochii mei
Nu te mai lăsa de ei, mă,
Neică de-ți plac ochii mei
Nu te mai lăsa de ei, mă,
De-ți place gurița mea
Nu te mai lăsa de ea,
De-ți place gurița mea
Nu te mai lăsa de ea,
Neică de-ți plac ochii mei
Nu te mai lăsa de ei, mă,
De-ți place gurița mea
Nu te mai lăsa de ea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a fi vindecat de frumusețea ochilor unei fete. Băiatul este fermecat de ochii și sprâncenele fetei, considerându-le esența dragostei, și o îndeamnă să nu-l refuze.