Sara bună, vă invităm la un program de colinde românești, hai mai apiști o dată!
– Asta făceam dacă nu mă lași.
– Colindăm acest străbun meleag.
– Hizo chem cercevac.
– Zi pe românește că te sparg!
– Oricum nu pricepe mai, ioi!
– Colindăm aceste aspre mâini.
– Chezom che cercefag.
– Să le simți în cap vreo 7 luni!
– Parcă dat cu paru’ mai!
– Colindăm Ardealul românesc.
– Asta să-i spui tu lu’ Mutu!
– Nu mai știu cu care să-l pocnesc!
– Ioi, ce durut fundu’!
– Colindăm ca să ne împăcăm, hai noroc și sănătate, mâna prietenește să ne-o dăm! Hai, mă, dă mâna, ți-e frică? – Ioi, dă mâna, vrei să ne împăcăm?
– Mă, eu cu tine n-am treabă, mâna am zis!
– Ioi, pischederem, pischederem.
Hai, băi, șarma, vino-ncoace, mai șarma, cântă mai de bătură, hai!
– Te rog, fără băutură, acuma cântăm colinde frumoase. Da iată vin colindători, florile dalbe!
– Și se țin de subțiori după 5 halbe!
– Și tot vin mereu, mereu, florile dalbe!
– Zi cu vin, că d-asta beau!
– Și la Dumnezeu se-nchină, florile dalbe!
– Dă-ne, Doamne, țescovină!
– Să primească colindeții, florile dalbe!
– Să bea până […], florile dalbe!
– Dă-ne, gazdă, un bănuț, florile dalbe!
– Să bem, să ne facem „ut put”!
– Și primește-ne-n cerdac, florile dalbe!
– Cu țuică și cu coniac, florile dalbe!
– Mă, ești culmea!
– Să-ți facem o urătură, florile dalbe,
direct cu furtunu-n gură!
– Dacă nu ne dați vreun dar, florile dalbe,
bem alcoolul sanitar!
– Mă, da’ ești culmea!
Auzi, mă, vericule, fusesi, cântași la Moldova, mie nu-mi cânți? Trăiți-ar copiii tăi! Îți plac adidașii mei de la Motatei? Tu bagi bani, vericule, tu bagi bani, mie nu-mi zii, zi, bagă, vericule, bagă, vericule, bagă, vericule!
– Păi, mă lași?
– Te las!
Deschide ușa, creștine! Deschide ușa, creștine!
Să fur și eu de pe latine, e mai bogat ca mine. Zi, vericule, zi!
Am venit din nou la tine!
– Plecăm cu gentile pline, bagă, vericule!
Noi la Viflaem am fost, noi la Viflaim am fost!
De 2 porci să facem rost și ne-a prins șefu’ de post!
Unde s-a născut Hristos?
– Ete aci, mă prinsesi că nu știu, mă prinsesi! Ia zi, bagă cultură generală din mine!
Îngerii din cer coboară,
pe-o frânghie și pe-o scară!
Îngerii din cer coboară,
avusei și eu pe-o sfoară, 3 izmene mi le luară!
Staulul de-l înconjoară, staulul de-l înconjoară!
Pleacă cu tot din cămară, îngeri de la Motatei, zi, bagă, vericule!
La mulți ani cu bine!
– Bine, bine, ine, vericule!
Îngerii cu flori în mână x2
– Olele, să nu-mi spui că erau tatuat, mă bătură o săptămână că le furai clota bună!
– Împletesc mândra cunună!
– Alele, dacă-ți zic un loc unde o faci pe o sumă bună, vii?
Sensul versurilor
Piesa este o parodie a colindelor tradiționale românești, amestecând versuri religioase cu elemente umoristice și referințe la viața cotidiană. Abordează tema colindatului într-o manieră neconvențională, satirizând obiceiurile și personajele implicate.
