Vacanta Mare – Balada

A fost o dată, s-a întâmplat într-o pădure,
un haiduc pe nume Robin și o prințesă, nefă.
Fugar stătea haiducul, ca șeriful cel mai mare,
n-a retrocedat pădurea decât 30 de hectare.
Și privind la codrii negri de care se despărțea,
înjura în engleză: „F***k you, P.N.Ț.C.D!”
Și el dă pe gât o țuică, una da-ia de-ale noastre,
și-njura în continuare P.N.L.-ul mămăi voastre.
Și cum stă el și clocotea, o păsărică venea,
și pe nas i se punea, după iz o cunoștea,
ca era nevastă-sa, nevastă-sa.
Robin Hood se enerva, 7 pumni în gură-i da,
și după aia îi zice: „Du-te-n plata calului!”
Și pleca în păduri ca boul să-și adune comandoul.

Și-au mers și iar au mers și-au mers și-au tot mers,
și-au mers până s-au plictisit de mers și-au luat-o-n sens invers.
Și-au mers, mare-au mers, și-au mers iar au mers,
vă mirați cât au mers, pentru orice pas de mers,
în baladei cât un vers, și-au mers iar au mers,
7 strofe le-am și șters, că erau tot despre mers,
și-au mers iar au mers, ho mă, ce-ai și-au mers, au mers și-au mers.
Și cum merge ud fleșcă, se gândi pe cine să ia în gașcă,
și cine era pe cărăruie? Rambo dă și el o mână de ajutor la o babă.
Uite Rambo cum stă treaba, după ce termini cu baba,
am și eu o treabă pentru tine, să-l înveți minte pe un șerif de Nottingham,
zi să mori tu-n Vietnam!
Și-au mers iar au mers, ho că nu-i decât un vers.
Până au dat de un castel, scria „Nottingham” pe el,
sus scria în engleză și mai jos în ungurește,
ca nu era castel în țară să nu scrie și-n maghiară.
Pe atunci vroiau Britania, nu știau de Transilvania,
mai vroiau ceva din Franța, da’ și acolo și-au luat clanța,
nu contează, povestim și pe urmă revenim.

Foaie verde și-un nuc, auzit-ai de-un haiduc,
ce te lasă fără un ban și nu e meșter Traian.
Cine i-a lăsat pe toți doar în tenesi și chiloți,
de s-au sfârșit cu zile și nu e Radu Vasile?
E haiducu’ Robin Hood și de el se tot aud
doine zise din caval, cum că a fost și prin Ardeal,
ca să-l scape pe Funar de 2 unguri și un maghiar.
Pe o stâncă neagră într-un balamuc,
un’ te duce după când te crezi papuc.
Plânge și suspină Corneliu Vadim,
resetat la Enter, cum prea bine știm,
medicul de gardă lângă el veghează,
și cum vrea să urle, cum îl injectează.
În cap îi bate cucu’, jumătate la ospiciu,
în poartă oare cine bate? Speriat Corneliu,
la fereastră sare, dând cu capu-n ziduri că fereastra n-are.
„Io sunt, nea Vadime, Gheorghiță Funaru,
ne-o trădat haiducu’, s-o dat cu Ardealu’!”
Funar îl vede și pe dealuri suie,
Robin îl vede și strigă: „Fiu, fiu, vino-ncoace!”
Lupta iar începe, români și maghiari bucuroși se împacă,
și se ceartă iar de din vale de Rovine,
Robin Hood spre casă vine, călcând agale,
ca a călcat în ceva moale și scoțându-și talpa dreaptă,
spre haiduci o îndreaptă, spuneți ce vedeți aicea?
„Ai călcat în România, pe cărarea cea cotită,
și sub iarba tăvălită stă prințesa rășchinată,
cum stătea la masă fata!”
Și-i zice lui Robin Hood: „Eu sunt udă, tu ești ud,
hai și intră! Ai intrat? Glumești? Am terminat! Du-te fă-n plata ta,
fiindcă eu oi rămânea numai eu și plama mea!”
Și-o rămas singur haiducu’, el și palma și cu cucu’.