I
Mi-aduc aminte când eram copil,
bunica îmi citea povești
și adormeam pe genunchii ei,
gândindu-mă cât de minunat
trebuie să fie să iubești.
II
Și credeam pe-atunci,
din tot sufletul meu,
în iubirea adevărată,
însă mai târziu, când am crescut,
îmi pierdusem speranța
că o voi întâlni vreodată…
[ref]
Până când te-am întâlnit pe tine,
din prima zi când tu ți-ai pus
palma ta în mâna mea,
gândul mi-a rămas la tine,
la fel și inima mea… (ultimul vers 3 ori).
III
Și tot trăiesc un fel de teamă
că ești un vis și că vei dispărea,
fiindcă privesc în jur și nu înțeleg de ce
toată lumea e atât de rea.
Hei, oameni, de ce căutați fericirea
acolo unde n-o veți găsi?
Ascultați-mă și veți înțelege:
doar atunci când cu adevărat veți iubi.
[ref]
din prima zi când tu ți-ai pus
palma ta în mâna mea
gândul mi-a rămas la tine
la fel si inima mea (versuri de 2 ori)
la fel si inima mea…
[ref]
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre regăsirea speranței în dragoste după o perioadă de deziluzie. Naratorul își amintește de inocența copilăriei și de credința în iubirea adevărată, pierdută odată cu maturizarea, dar reaprinsă de întâlnirea cu o persoană specială.