Fraților, nădejde bună! Fiți cu toți în veselie!
Cerul însuși ocrotește scumpa noastră Românie!
Azi e ziua de-nviere a românului popor,
Care singur își urzește dulce, mândru viitor.
Priviți cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată;
Priviți soarele ce-aruncă o lumină-nflăcărată;
Priviți văile-nflorite, codrii, munții înverziți!
Cerul, soarele, pământul astăzi sunt împodobiți;
Căci e ziua mult dorită, căci e zâna mult măreață,
Unde falnic se ridică România îndrăzneață!.
Fraților, nădejde bună! Azi, sub cerul fără nori,
Libertatea, România se-ntâlnesc pe câmpi de flori
Și-nnoiesc în fața lumei a lor vecinică-nfrățire
Dup-o lungă, dureroasă și fatală despărțire.
Fraților, nădejde bună! Viitorul ce-l urziți
Va fi vrednic de trecutul a strămoșilor slăviți!
Bărbăția și unirea între voi de-acum domnească,
Și strigați în libertate: România să trăiască!
Sensul versurilor
Piesa celebrează ziua de 15 Mai 1848 ca un simbol al renașterii naționale și al speranței pentru un viitor mai bun. Îndeamnă la unitate, curaj și credință în idealurile naționale, amintind de moștenirea glorioasă a strămoșilor.