Mi-am făcut bundița nouă, mai frunzulită,
Dacă ninge, dacă plouă, eu am bundița.
Mă mândresc acum la lume, și-arat bundița,
Am făcut-o eu anume, pentru bădița.
Și de-o să-i placă tare, bundița nouă,
Mi-a da o sărutare, poate și două.
De vreo două luni încoace, mi-o spus la horă,
Că și maică-sii i-ar place, să-i fiu eu noră.
În bundița asta mică și cu broboade,
Mă gândeam că nevestică, frumos îmi șade.
Bundița mea e nouă, ce bine-mi pare,
Uită-ne pe-amândouă, gătite, tare.
Ieri când mă duceam di vale, mi-am pus bundița,
Cine mi-o ieșit în cale? taman bădița.
În bundița mea cea bună, eram faloasă,
Și când așteptam să-mi spună, că-i frumoasă.
Privind la amândouă, îl văd că tace,
Poate bundița nouă, poate nu-i place.
Îi nouă, n-am ce face, zice bădița,
Da mie vezi că-mi place, mai mult mândruța.
Sensul versurilor
O fată își face o bundiță nouă pentru a-l impresiona pe bădița. Ea speră ca acesta să o remarce și să o ceară de nevastă, dar reacția lui este neașteptată, preferând-o pe ea în locul bundiței.