Plutonierul:
Băi jigodie, nu te mai mișca!
Viața ta-i un an în mâna mea,
Poți să miști doar când îți ordon eu,
Poți să-mi spui pe nume: Dumnezeu.
Am să scot și creierii din voi!
Am să vă spăl inima-n noroi!
N-o să vă mai las nici să iubiți,
N-am nevoie de soldați răniți.
Andrei:
Nu-nțeleg de ce țipați?
Eu v-am auzit.
Să iubești nu cred că-nseamnă
Doar să fii rănit..
Dumnezeu e Dumnezeu,
Nu e plutonier!
Viața mea e-n mâna Lui,
Asta cred și sper.
Plutonierul:
Ochii tăi cei blânzi mă fac să scuip,
Ma-ta a zburat de mult din cuib!
Hai la mine să te-nvăț să zbori,
Pentru tine soarele e-n nori!
Andrei:
Mama m-a-nvățat să zbor,
Înaintea ta.
Soarele iese din nori,
Spre a lumina.
Plutonierul:
Visele-s o lume de c***,
Nu ai voie să visezi, soldat!
Bine ai venit în lumea mea:
Lumea-n care nu mai poți visa!!!
Andrei:
Visele nu ți le dau! Tre’ să faci tot ce spune
Nu mi le poți lua! Corul: Tre’ sa faci cum vrea el
Să visez e lumea mea, Tre’ sa uiti ca ai nume
Puşca-I lumea ta.. a ta.. Ca te cheama-n vreun fel
Sensul versurilor
Piesa prezintă conflictul dintre un soldat și un superior autoritar. Soldatul își apără dreptul la visare și credință, în timp ce superiorul încearcă să-l supună și să-i anuleze individualitatea.